Comparatie inmormantari in Romania fata de UE

Inmormantare UE:
1. A crapat Hans.
2. Constatam asta.
3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie
4. Sunam firma servicii funerare. Comandam una bucata sicriu.
5. Il ducem pe Hans la capela.
6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat Hans. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre Hans.
8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe Hans si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / … ce-o fi, in functie de preferinte.
9. Odata ingropat, Hans acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara.
 Inmormantare romaneasca:
1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat, sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta.
3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni veniti sa-l vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp, Gica e tinut pe masa trei zile. Asa – mort, da.
4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca – ritual ante-crestin, apropo…
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina, de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca – daca nu e multumit -, ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.
6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot ante-crestine. Bani – pe ochi, colac – in mana, prescura – pe piept – sau invers? – costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton, ca e pielea scumpa si si-asa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate pe ea (tot pagan e si asta). Unul – cu o cruce. Toti – cu lumanari. Altii – cu steaguri si prosoape. Inca minim 2 – cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca „darurile” – obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina, vie uneori, care se trece peste groapa, etc.
9. Fanfara. Tigani, mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi „Pe langa plopii fara sot”, „Drumurile noastre toate”, „Treceti batalioane romane Carpatii”, „Dunarea albastra” (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON).
10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe, bete si senile, care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere, de parca li se scot ovarele pe cur. De multe ori, nu au absolut nicio treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, de ex. „Vasile”
11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa-l ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare rascruce / intersectie – vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o ectenie. Intre ectenii, cine stie canta din toti plamanii „Sfinte Dumnezeule”, in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.
13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM, pentru ca „A MURIT GICA, BAAAAAAAA!” In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si „vamile” pe jos, obicei – cum altfel? – ante-crestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta, dar de atata jale si lumanari si tamaie, a inceput sa se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic – tot intre neamuri, pe principiul „nimic nu se pierde, doar se imprumuta”), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica, unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet – ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice – numai Gica, nu!
16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3 etc. – totul culminand cu 7 ani, cand il dezgropi pe Gica sau, ma rog, ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta, mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenire a mortilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *