Camera Deputatilor

 

Capitolul I
Organizarea Camerei Deputaţilor

SECŢIUNEA 1

Constituirea Camerei Deputaţilor

Art. 1. – Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei României.

Art. 2. – (1) Până la alegerea Biroului permanent lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de 4 secretari desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi.
(2) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele de vârstă sau de către unul ori mai mulţi secretari prevăzuţi la alin. (1) atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârstă sau, după caz, cu cei mai tineri deputaţi din rândul celor prezenţi.

(3) În intervalul de timp prevăzut la alin. (1) nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepţia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.

Art. 3. – (1) Pentru validarea mandatelor Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţă o comisie compusă din 30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politică a Camerei, aşa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

(2) Comisia de validare funcţionează pe întreaga durată a mandatului Camerei Deputaţilor.

Art. 4. – (1) Numărul deputaţilor care vor fi desemnaţi în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcţie de proporţia membrilor săi în numărul total al deputaţilor.

(2) Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revine fiecărui grup parlamentar se fac de către liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor.

(3) Preşedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(4) Propunerile pentru componenţa nominală a comisiei se fac de către grupurile parlamentare în limita numărului de locuri aprobat.

(5) Componenţa comisiei este aprobată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 5. – Comisia de validare îşi alege un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei, şi se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea pe cât posibil a proporţiei prevăzute la art. 4 alin. (1).
Art. 6. – (1) Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaţilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru.

(2) Verificarea legalităţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.

(3) Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorităţii membrilor biroului sau ai grupelor de lucru.

(4) După expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesoluţionate se face în plenul comisiei.

(5) Comisia de validare se pronunţă asupra contestaţiilor nesoluţionate şi asupra acelora a căror soluţionare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare.

Art. 7. – Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală.

Art. 8. – Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi precizaţi deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.

Art. 9. – Raportul este aprobat de comisie cu votul majorităţii membrilor acesteia; în caz de paritate votul preşedintelui este hotărâtor.

Art. 10. – (1) Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

(2) Raportul comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele acesteia.

Art. 11. – (1) În cazul deputaţilor pentru care nu există motive de invalidare potrivit art. 7 se întocmeşte, pe circumscripţii electorale, o listă cu numele şi prenumele acestora, asupra căreia Camera se pronunţă printr-un singur vot. În cazul deputaţilor la care a fost propusă invalidarea mandatului Camera dezbate şi se pronunţă prin vot pentru fiecare caz.

(2) Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 12. – Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.

SECŢIUNEA a 2-a

Grupurile parlamentare

Art. 13. – (1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale.

(2) Deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

(3) Deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.

(4) Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1).

(5) Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar.

Art. 14. – În prima sa şedinţă fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuite din lider şi, după caz, din unul sau mai mulţi locţiitori.

Art. 15. – (1) Liderul grupului prezintă Camerei denumirea acestuia, precum şi componenţa lui numerică şi nominală.

(2) Succesiunea prezentărilor se stabileşte de către preşedintele de vârstă al Camerei, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

Art. 16. – Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la dispoziţie logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii, autoturisme, personal de secretariat şi de specialitate, potrivit hotărârii Biroului permanent.

Art. 17. – Preşedintele Camerei Deputaţilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar.

Art. 18. – Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor este interzisă.

Art. 19. – (1) Orice modificare intervenită în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţă preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnătura liderului grupului şi, după caz, a deputatului.

(2) Preşedintele Camerei informează deputaţii, în şedinţă publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa grupurilor parlamentare.

SECŢIUNEA a 3-a

Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent

Art. 20. – (1) După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.

(2) Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.

(3) Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei, aşa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Art. 21. – (1) Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.

(2) Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majorităţii deputaţilor.

(3) Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut la art. 67 din Constituţia României.

Art. 22. – O dată cu alegerea preşedintelui Camerei activitatea preşedintelui de vârstă încetează.

Art. 23. – (1) Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

(2) În vederea depunerii propunerilor Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei.

(3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2). Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aprobă cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacă nu se realizează această majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprimă prin bile.

Art. 24. – Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni ordinare.

Art. 25.* – Oricărui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret şi se exprimă prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare.

* Decizia Curţii Constituţionale nr.62 din 1 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 153 din 21 februarie 2005, constată că dispoziţiile art. 25 din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt neconstituţionale, deoarece prevăd ca propunerea de revocare a preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent să poată fi făcută şi de alte grupuri parlamentare decât grupul sau grupurile care i-au propus pentru a fi aleşi.

Art. 26. – Funcţiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupă la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizată funcţia respectivă, în condiţiile prevăzute la art. 23.

Art. 27. – O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 alin. (1) încetează.

Art. 28. – Hotărârile prevăzute la art. 1-27 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.

SECŢIUNEA a 4-a

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul ordinii de zi

Art. 29. – (1) Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii:

a) propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;

b) solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

c) supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare;

d) prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

e) pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei Deputaţilor;

f) primeşte şi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora, şi hotărăşte, în cazul iniţiativelor legislative, reţinerea lor spre dezbatere şi adoptare ca primă Cameră sesizată sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională;

g) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia;

h) organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe baza consultării, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a altor comisii permanente, informând Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenţa nominală a delegaţiilor;

i) supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenţa delegaţiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice a Camerei;

j) aprobă statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor; supune aprobării Camerei structura serviciilor acesteia;

k) conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor;

l) aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor;

m) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziţii legale sau însărcinări date de Camera Deputaţilor.

(2) Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în procese-verbale sau în stenograme.

(3) Deputaţii pot consulta stenogramele sau pot obţine o copie de pe acestea, cu excepţia celor declarate confidenţiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate.

Art. 30. – Biroul permanent se convoacă la cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau la cererea a cel puţin 4 membri ai săi.

Art. 31. – Preşedintele Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii:

a) convoacă deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare;

b) conduce lucrările Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea regulamentului;

c) acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificaţia votului şi anunţă rezultatul acestuia;

d) conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent;

e) convoacă Comitetul ordinii de zi, prezidează lucrările acestuia şi îi supune spre aprobare proiectele ordinii de zi şi programului de lucru ale Camerei;

f) sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia României;

g) asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Cameră, sau, după caz, Preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege;

h) reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;

i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, precum şi însărcinările date de Camera Deputaţilor.

Art. 32. – Vicepreşedinţii îndeplinesc, prin rotaţie, atribuţiile preşedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul permanent.

Art. 33. – Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza solicitărilor, în ordinea în care au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate Camerei, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, ţin evidenţa hotărârilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor, îl asistă pe preşedinte în realizarea atribuţiilor ce îi revin şi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

Art. 34. – (1) Chestorii verifică modul de gestionare a patrimoniului, funcţionarea şi calitatea serviciilor Camerei Deputaţilor şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual, asigură menţinerea ordinii în localul Camerei Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.

(2) În exercitarea atribuţiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniţi de un corp de control compus din 2 experţi contabili şi sunt subordonaţi numai plenului Camerei Deputaţilor.

(3) La sfârşitul fiecărei sesiuni chestorii prezintă Camerei Deputaţilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

Art. 35. – Comitetul ordinii de zi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare sau din locţiitorii acestora şi are următoarele atribuţii:

a) aprobă ordinea de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia, precum şi modificările sau completările aduse ordinii de zi sau programului aprobat;

b) organizează dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de ponderea sa în numărul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luările de cuvânt în şedinţa Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice şi facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei propuneri legislative;

c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.

Art. 36. – (1) Comitetul ordinii de zi hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor. Preşedintele Camerei nu are drept de vot.

(2) La lucrările Comitetului ordinii de zi participă ca invitat reprezentantul Guvernului şi, dacă este cazul, preşedintele comisiei parlamentare care a depăşit termenul de depunere a raportului.

(3) Comitetul ordinii de zi se întruneşte, de regulă, miercurea şi lucrează în mod regulamentar în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare.

SECŢIUNEA a 5-a

Comisiile Camerei Deputaţilor

1. Dispoziţii comune

Art. 37. – Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaţilor, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredinţate în vederea pregătirii lucrărilor Camerei.

Art. 38. – (1) Camera Deputaţilor constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.

(2) Camera Deputaţilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.

(3) Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 11-33 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

(4) Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă dintre cele prevăzute la art. 58, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament.

Art. 39. – (1) Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a Camerei.

(2) Pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaţilor independenţi se stabileşte de Camera Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent.

Art. 40. – Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de preşedintele Camerei Deputaţilor, de către grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 39 alin. (2).

Art. 41. – (1) Membrii comisiilor sunt desemnaţi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei.

(2) În cazul în care nu există dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. (1), Camera va aproba componenţa comisiilor cu votul deschis al majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 42. – Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune şi Camera hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei.

Art. 43. – (1) În prima lor şedinţă, convocată de preşedintele Camerei, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse din câte un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari, cu excepţia Comisiei pentru regulament, al cărei birou este compus din preşedinte, un vicepreşedinte şi 2 secretari. Funcţiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

(2) Componenţa biroului comisiei se stabileşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cât posibil, configuraţia politică a Camerei, aşa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

(3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2).

(4) Lista candidaţilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia şi se aprobă cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi.

(5) Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei.

Art. 44. – Biroul fiecărei comisii:

a) propune ordinea de zi a şedinţelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate iniţiativele legislative şi celelalte probleme de competenţa acesteia;

b) propune proiectul regulamentului de funcţionare a comisiei;

c) stabileşte sarcinile ce revin deputaţilor din comisie;

d) adoptă hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activităţii comisiei;

e) constituie, dacă este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componenţa şi conducerea.

Art. 45. – Preşedintele comisiei:

a) conduce şedinţele comisiei;

b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiţii, să ia parte şi alte persoane;

c) asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei şi cu celelalte comisii;

d) îndeplineşte alte atribuţii cerute de desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor comisiei.

e) are la dispoziţie logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii comisiei, autoturisme, personal de secretariat şi de specialitate, similar cu liderul de grup.

Art. 46. – Vicepreşedinţii comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia.

Art. 47. – Secretarii comisiilor:

a) ţin evidenţa prezenţei membrilor comisiei la şedinţele acesteia;

b) asigură redactarea tuturor actelor comisiei;

c) numără voturile exprimate în şedinţele comisiei;

d) urmăresc întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor comisiei;

e) îndeplinesc orice alte atribuţii necesare bunului mers al activităţii comisiei, ca urmare a dispoziţiilor biroului sau ale preşedintelui acesteia.

Art. 48. – (1) Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin 24 de ore înainte de către preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte.

(2) Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie.

(3) În caz de absenţă nejustificată de la lucrările comisiei se aplică prevederile art. 132 alin. (3).

(4) Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelaşi grup, pe baza împuternicirii scrise a liderului grupului parlamentar.

Art. 49. – (1) În timpul sesiunii şedinţele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobării date de Comitetul ordinii de zi.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) este interzisă ţinerea de şedinţe în comisii concomitent cu şedinţa de vot organizată în acest scop, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrările comisiei se suspendă de drept în cazul în care preşedintele Camerei solicită prezenţa deputaţilor la lucrările în plen.

Art. 50. – (1) Şedinţele comisiilor nu sunt publice.

(2) În mod excepţional comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanţilor presei, precum şi condiţiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomandă păstrarea secretului acestor dezbateri.

Art. 51. – Miniştrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele Camerei, de data la care au loc şedinţele acestora.

Art. 52. – (1) La şedinţele comisiilor au dreptul să participe deputaţii şi senatorii care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ.

(2) Comisiile pot invita să participe la şedinţe persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate.

(3) Persoanele interesate şi reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrările comisiei printr-o cerere care se aprobă de membrii acesteia.

(4) Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în şedinţa comisiei, dar nu pot participa la vot.

(5) Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a preşedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luărilor de cuvânt. Deputaţii, senatorii şi invitaţii sunt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar preşedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte.

Art. 53. – (1) Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal este necesară participarea majorităţii membrilor care le compun.

(2) Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 54. – Preşedinţii comisiilor permanente, în acord cu preşedintele Camerei, vor urmări ca, pe timpul desfăşurării sesiunilor, o zi pe săptămână să fie consacrată exclusiv activităţii în comisii.

Art. 55. – (1) La începerea dezbaterii unei lucrări aflate pe ordinea de zi comisia desemnează, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori dintre membrii săi.

(2) Aceştia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia.

(3) Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerea contrară motivată a celorlalţi deputaţi din comisie.

Art. 56. – (1) Votul în comisie este, de regulă, deschis.

(2) În anumite situaţii, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret.

Art. 57. – (1) Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputaţi.

(2) La sfârşitul fiecărei şedinţe, prin grija biroului comisiei se redactează un comunicat de presă.

(3) Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor şi proiectelor de legi, numele şi prenumele celor absenţi.

(4) Comisia, în cazuri justificate, va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.

2. Comisiile permanente

Art. 58. – Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii. Denumirile şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:

1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare

•                      restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoză economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţă; problemele preţurilor şi concurenţei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a societăţilor de investiţii financiare, a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital;

•                      alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.

2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci

•                      bugetul de stat şi execuţia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat şi execuţia acestuia; politica financiară; sistemul de impozite şi taxe, asigurări şi reasigurări; echilibrul monetar, circulaţia bănească, credite şi sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrii şi servicii

•                      industria şi ramurile ei; transporturi, telecomunicaţii, comerţ (interior şi exterior), turism; protecţia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor şi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime şi energie pentru economia naţională; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industrie şi în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie şi servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale şi servicii; strategii de investiţii; calitatea produselor industriale şi a serviciilor; standarde şi mărci; protecţia investiţiilor şi a mărcilor; progresul tehnic şi dezvoltarea tehnologică; eficienţa şi capacitatea concurenţială a produselor şi serviciilor pe piaţa internă şi externă.

4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice

•                      programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultură; libera iniţiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăţilor şi regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultură, silvicultură şi alimentaţie; servicii pentru agricultură, îmbunătăţiri funciare, industrie alimentară şi silvicultură.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale

•                      drepturile omului şi ale cetăţeanului; problemele minorităţilor; libertatea de conştiinţă; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin presă.

6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic

•                      autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele publice locale; sisteme ecologice şi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezărilor urmane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcţii.

7. Comisia pentru muncă şi protecţie socială

•                      raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protecţia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicţia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicţia conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor şi al organizaţiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizaţii, ajutor de şomaj, alocaţie de stat); asistenţa socială (ajutoare materiale, gratuităţi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap, minori şi altele; problematica ocupării forţei de muncă.

8. Comisia pentru sănătate şi familie

•                      ocrotirea sănătăţii populaţiei; asistenţă sanitară; forme de organizare a reţelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei şi copilului, bătrânilor şi persoanelor cu handicap; probleme demografice.

9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport

•                      învăţământul de toate formele şi gradele; cercetarea ştiinţifică; activitatea sportivă; problemele tineretului; protecţia proprietăţii intelectuale.

10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă

•                      instituţii de artă şi cultură; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.

11. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi

•                      constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi.

12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

•                      probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională.

13. Comisia pentru politică externă

•                      probleme şi programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care aderă România; audierea persoanelor propuse să fie numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă un aviz consultativ.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii

•                      examinarea petiţiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei cereri în faţa Camerei.

15. Comisia pentru regulament

•                      interpretarea regulamentului; evidenţa şi regularitatea cutumelor parlamentare; elaborarea şi prezentarea de propuneri Biroului permanent pentru modificarea regulamentului; studierea şi informarea operativă a Camerei şi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; analizarea sesizărilor trimise de Cameră, de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei cu privire la actele de aplicare a regulamentului şi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaţilor.

16. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

•                      tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementările, respectiv la standardele internaţionale, şi proprietatea intelectuală în domeniu.

17. Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

•                      eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex şi îmbunătăţirea condiţiei femeii în societate;

•                      integrarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în iniţiativele legislative, în politicile şi programele ce interesează atât femeile, cât şi bărbaţii;

•                      urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi din documentele internaţionale ratificate de România.

Art. 59. – (1) Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului său parlamentar şi cu aprobarea Camerei Deputaţilor.

(2) În cazul în care un grup parlamentar îşi modifică componenţa sau îşi încetează existenţa, Camera Deputaţilor poate hotărî asupra rămânerii în comisii a reprezentanţilor grupului iniţial.

Art. 60. – Comisiile permanente examinează proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în condiţiile art. 70.

Art. 61. – Biroul permanent trimite, spre examinare şi în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competenţa căreia intră materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectivă. El poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectivă.

Art. 62. – (1) Orice comisie permanentă care se consideră competentă pentru a-şi da avizul asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui amendament trimis de Biroul permanent altei comisii îl informează pe preşedintele acestuia că doreşte să îşi dea avizul.

(2) În caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotărăşte prin vot.

Art. 63. – (1) Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea lor către acea comisie.

(2) În caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. (2).

Art. 64. – (1) Comisia permanentă sesizată în fond va putea stabili un termen în care să îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultându-se cu acestea şi ţinând seama de termenul de predare a raportului.

(2) În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizată în fond îşi va putea redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective.

Art. 65. – La şedinţele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize.

Art. 66. – (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite şi la avizul Consiliului Legislativ.

(2) Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări şi se înaintează Biroului permanent.

(3) În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2).

Art. 67. – (1) Biroul permanent, după consultarea preşedintelui comisiei sesizate în fond, stabileşte un termen înăuntrul căruia comisia trebuie să depună raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobată la cererea motivată a comisiei sesizate în fond. Termenele stabilite de Biroul permanent, în cazul în care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile. În cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.

(2) Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative în plenul Camerei, în cazul proiectelor de legi şi propunerilor legislative în care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, şi cu cel puţin 5 zile în cazul celor pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Art. 68. – Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conţinutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei măsuri Camera Deputaţilor se pronunţă prin vot, la propunerea preşedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar.

Art. 69. – Comisiile permanente pot ţine şedinţe comune, cu aprobarea Biroului permanent care va stabili cu acest prilej în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor. În asemenea situaţii comisiile elaborează un raport sau aviz comun.

Art. 70. – (1) Orice comisie permanentă poate porni o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică.

(2) Pentru a obţine încuviinţarea comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul până la care raportul comisiei urmează să fie prezentat Camerei Deputaţilor.

3. Comisii speciale

Art. 71. – (1) Camera Deputaţilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.

(2) Prin aceeaşi hotărâre se vor desemna deputaţii care compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, şi se va stabili termenul până la care raportul său va fi depus.

(3) Comisiile speciale constituite potrivit alin. (1) au acelaşi statut ca şi comisiile permanente.

(4) Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membru al comisiilor permanente.

(5) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 37-57 nu sunt îndestulătoare.

4. Comisii de anchetă

Art. 72. – La cererea unei treimi din numărul membrilor săi Camera Deputaţilor va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă, prevederile art. 37-57 şi ale art. 71 alin. (2)-(5) fiind aplicabile.

Art. 73. – (1) Comisia de anchetă poate invita orice persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.

(2) La cererea comisiei de anchetă orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deţine un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările comisiei de anchetă în termenul stabilit de aceasta.

(3) Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de anchetă dispune efectuarea de expertize.

(4) Dispoziţiile legii referitoare la invitarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.

(5) Preşedintele comisiei atrage atenţia persoanei audiate că are obligaţia de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi că nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea legală.

(6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul comisiilor permanente care desfăşoară anchete potrivit art. 70.

5. Comisii de mediere

Art. 74. – (1) Dacă una dintre Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului vor iniţia procedura de mediere.

(2) În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaţilor, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuraţiei politice a Camerei.

(3) Deputaţii aprobaţi de Camera Deputaţilor, împreună cu 7 senatori desemnaţi de Senat, formează comisia de mediere.

Art. 75. – (1) Comisia de mediere se reuneşte la sediul uneia dintre Camere la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

(2) Conducerea lucrărilor se realizează prin rotaţie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.

Art. 76. – Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votării.

Art. 77. – (1) Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condiţiile art. 76, precum şi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.

(2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă, în termenul stabilit potrivit art. 75 alin. (1), sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.

Capitolul II

Desfăşurarea lucrărilor Camerei Deputaţilor

SECŢIUNEA 1

Sesiunile şi actele Camerei Deputaţilor

Art. 78. – (1) Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputaţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor.

(3) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde ordinea de zi, precum şi perioada de desfăşurare a sesiunii. Neaprobarea de către Cameră a ordinii de zi solicitate împiedică ţinerea sesiunii extraordinare.

(4) Convocarea Camerei Deputaţilor se face de către preşedintele acesteia. Preşedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3).

(5) În timpul sesiunilor Camera Deputaţilor lucrează în şedinţe în plen, pe comisii şi în grupuri parlamentare.

Art. 79. – Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple. De asemenea, Camera Deputaţilor poate adopta mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice.

SECŢIUNEA a 2-a

Ordinea de zi şi programul de lucru

Art. 80. – (1) Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaţilor pentru săptămâna următoare se întocmesc de Biroul permanent.

(2) Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.

Art. 81. – (1) Ordinea de zi a Camerei Deputaţilor cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii şi adoptării Camerei.

(2) Proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera Deputaţilor a fost sesizată ca primă Cameră, şi în termen de cel mult 7 zile pentru cele în care este Cameră decizională.

(3) La întocmirea şi adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedură de urgenţă, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri, proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată şi dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.

(4) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin două zile înainte de şedinţa Comitetului ordinii de zi, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Camerei nu se prevede un termen mai scurt.

(5) Cererile Preşedintelui României, rapoartele şi declaraţiile primului-ministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Art. 82. – Programul de lucru al Camerei Deputaţilor se stabileşte în concordanţă cu ordinea de zi şi poate cuprinde măsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.

Art. 83. – Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru sunt săptămânale şi se aprobă de Comitetul ordinii de zi până la sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei.

Art. 84. – Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri excepţionale.

Art. 85. – (1) Ordinea de zi şi programul de lucru aprobate se transmit deputaţilor şi grupurilor parlamentare până în ultima zi de lucru a Camerei.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru.

(3) În prima şedinţă a Camerei, după votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul să prezinte Camerei poziţia grupului faţă de ordinea de zi şi programul de lucru.

SECŢIUNEA a 3-a

Procedura legislativă

Art. 86. – (1) În exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputaţii, senatorii şi cetăţenii prevăzuţi la art. 74 din Constituţia României pot prezenta Camerei Deputaţilor propuneri legislative. Acestea trebuie să fie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma cerută pentru proiectele de legi. Propunerile legislative formulate de deputaţi şi senatori, care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută în mod obligatoriu Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României.

(2) Potrivit art. 75 din Constituţia României, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată:

1.                     proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri;

2.                     proiectele legilor organice prevăzute în Constituţia României la:

a) art. 31 alin. (5) – Dreptul la informaţie;

b) art. 40 alin. (3) – Dreptul de asociere;

c) art. 52 alin. (2) – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;

d) art. 55 alin. (2) şi (3) – Apărarea ţării;

e) art. 58 alin. (3) – Avocatului Poporului – Numirea şi rolul;

f) art. 73 alin. (3) – Categorii de legi:

o                      lit. e) – organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a ţării;

o                      lit. k) – contenciosul administrativ;

o                      lit. l) – organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;

o                      lit. n) – organizarea generală a învăţământului;

o                      lit. o) – organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

g) art. 79 alin. (2) – Consiliul Legislativ;

h) art. 102 alin. (3) – Guvernul – Rolul şi structura;

i) art. 105 alin. (2) – Guvernul – Incompatibilităţi;

j) art. 117 alin. (3) – Înfiinţarea de autorităţi administrative autonome;

k) art. 118 alin. (2) şi (3) – Forţele armate;

l) art. 120 alin. (2) – Administraţia publică locală – Principii de bază;

m) art. 123 alin. (3) – Prefectul;

n) art. 125 alin. (2) – Statutul judecătorilor;

o) art. 126 alin. (4) şi (5) – Instanţele judecătoreşti;

p) art. 128 alin. (2) – Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie;

r) art. 140 alin. (1) – Curtea de Conturi;

s) art. 142 alin. (5) – Curtea Constituţională – Structura.

(3) Potrivit art. 75 din Constituţia României, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională:

1.                     toate proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare;

2.                     proiectele legilor organice prevăzute în Constituţia României la:

a) art. 3 alin. (2) – Teritoriul;

b) art. 5 alin (1) – Cetăţenia;

c) art. 12 alin. (4) – Simboluri naţionale;

d) art. 16 alin. (4) – Egalitatea în drepturi;

e) art. 44 alin. (2) – Dreptul de proprietate privată;

f) art. 73 alin. (3) – Categorii de legi:

o                      lit. a) – sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;

o                      lit. b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;

o                      lit. d) – organizarea şi desfăşurarea referendumului;

o                      lit. f) – regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;

o                      lit. g) – regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;

o                      lit. h) – infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

o                      lit. i) – acordarea amnistiei sau a graţierii colective;

o                      lit. j) – statutul funcţionarilor publici;

o                      lit. m) – regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

o                      lit. p) – regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;

o                      lit. r) – statutul minorităţilor naţionale din România;

o                      lit. s) – regimul general al cultelor;

g) art. 136 alin. (3) şi (4) – Proprietatea;

h) art. 141 – Consiliul Economic şi Social.

(4) Proiectele de legi se înaintează Camerei Deputaţilor însoţite de avizul Consiliului Legislativ.

(5) În cazul propunerilor legislative iniţiate de cetăţeni, preşedintele Camerei, înainte de comunicarea lor către deputaţi şi de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curţii Constituţionale verificarea îndeplinirii condiţiilor constituţionale pentru exercitarea iniţiativei legislative.

Art. 87. – Proiectele de legi şi propunerile legislative se înregistrează în ordinea prezentării lor. Acestea se distribuie deputaţilor după prezentarea lor la Biroul permanent.

Art. 88. – Proiectele de legi sau propunerile legislative sunt aduse la cunoştinţă Camerei de către preşedintele acesteia, prin anunţarea titlului, a iniţiatorului, a comisiilor sesizate în fond şi pentru avizare, precum şi a termenului de depunere a raportului.

Art. 89. – Proiectele de legi şi propunerile legislative prevăzute la art. 88 se trimit, de îndată, de către Biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente.

Art. 90. – Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să îşi retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea sa pe ordinea de zi.

Art. 91. – (1) După examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea, adoptarea cu modificări ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate, cu precizarea articolelor care intră în competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, respectiv a Senatului în cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

(2) Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia Guvernului, deputaţilor şi iniţiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 67 alin. (2).

Art. 92. – Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art. 89-91 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de Comitetul ordinii de zi.

Art. 93. – (1) Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilită pentru depunerea raportului.

(2) Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunţarea în plenul Camerei Deputaţilor. În aceeaşi zi propunerea legislativă se comunică Guvernului. Comisia este obligată să întocmească în următoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor. Numai după împlinirea acestui termen propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi şi, dacă este cazul, comunicată, în forma sa definitivă, deputaţilor şi Guvernului.

(3) Amendamentele se depun în scris, motivat şi sub semnătura iniţiatorului, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.

(4) Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnătura unui membru al Guvernului.

(5) Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie. Aceasta va ţine o evidenţă specială a tuturor amendamentelor primite şi, la cerere, va elibera autorului o dovadă că a primit amendamentul.

(6) Comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronunţă asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Numai în cazul în care consideră necesar comisia va solicita şi avizul unei alte comisii.

(7) Pentru a se putea pronunţa, comisia va transmite Guvernului amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 111 din Constituţia României. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu prezintă un punct de vedere se consideră acceptate. Răspunsul Guvernului poate fi dat numai sub semnătura unui membru al acestuia.

(8) Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 101 alin. (3), avizul comisiei se dă tot oral de către raportor, la solicitarea preşedintelui Camerei.

(9) Este interzis preşedintelui Camerei să supună dezbaterii sau votului un amendament asupra căruia comisia nu s-a pronunţat, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 35 lit. c).

Art. 94. – Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

Art. 95. – Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant. Preşedintele Camerei dă cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.

Art. 96. – Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

Art. 97. – În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.

Art. 98. – Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot.

Art. 99. – Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse.

Art. 100. – (1) La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond.

(2) Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează să fie supus votului Camerei Deputaţilor are, de regulă, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi altă durată a intervenţiei.

(3) La înscrierea pentru a lua cuvântul în scopul dezbaterii unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau altui act deputaţii vor preciza dacă sunt pentru sau contra amendamentului sau prevederilor textului supus dezbaterii. Autorii amendamentelor sau subamendamentelor se consideră a fi contra textului iniţial. După luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare care vor să intervină pot lua cuvântul iniţiatorul proiectului şi raportorul comisiei sesizate în fond. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un singur reprezentant.

(4) Preşedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuţiilor la articolul dezbătut.

Art. 101. – (1) Discutarea articolelor începe cu amendamentele.

(2) În cursul dezbaterilor deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia.

(3) În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.

(4) În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.

Art. 102. – Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului.

Art. 103. – (1) Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care există mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond.

(2) Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.

(3) Se supun dezbaterii şi votului Camerei numai articolele la care s-au făcut amendamente. Textele articolelor şi amendamentelor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 104. – (1) Proiectul de lege sau propunerea legislativă, în forma rezultată din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare.

(2) Votul final priveşte ansamblul reglementării. Camera poate hotărî, la propunerea preşedintelui, ca votul final să privească părţi din ansamblul reglementării, în măsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitară. În acest caz este obligatoriu ca toate părţile astfel separate să fie supuse succesiv la vot, în aceeaşi şedinţă. Partea care nu a fost adoptată se elimină din cuprinsul reglementării.

(3) Votul final poate avea loc într-o şedinţă consacrată acestui scop, în ordinea definitivării proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, ca urmare a dezbaterii pe articole. În cazul în care până la data şedinţei de vot, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amână de drept.

(4) Proiectul de lege sau propunerea legislativă la care nu s-au făcut amendamente până la data şedinţei de vot se supune direct votului final, după prezentarea de către iniţiator a expunerii de motive şi de către comisia sesizată în fond a raportului, precum şi după audierea punctelor de vedere ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare.

(5) Şedinţele consacrate exclusiv votului final, prevăzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunoştinţă Camerei de către preşedintele acesteia, care va preciza data şi ora când vor avea loc.

Art. 105. – În cazul prevăzut la art. 35 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obişnuite, luându-se în discuţie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevăzut de prezentul regulament.

Art. 106. – (1) În temeiul art. 75 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, Camera Deputaţilor, ca prima Cameră sesizată, se pronunţă asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative în termen de 45 de zile de la data prezentării la Biroul permanent. Fac excepţie codurile şi legile de complexitate deosebită, asupra cărora se pronunţă în termen de 60 de zile de la data prezentării la Biroul permanent şi ordonanţele de urgenţă, pentru care termenul este de 30 de zile de la data depunerii acestora la Camera Deputaţilor.

(2) La data expirării termenelor prevăzute la alin. (1) proiectele de legi sau propunerile legislative se consideră adoptate de Camera Deputaţilor şi se trimit Senatului sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Art. 107. – Dispoziţiile art. 87-105 sunt aplicabile şi pentru proiectele de legi primite din partea Senatului, când aceasta este prima Cameră sesizată, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

SECŢIUNEA a 4-a

Procedura de urgenţă

Art. 108. – (1) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgenţă.

(2) Cererile Guvernului şi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobării Comitetului ordinii de zi.

(3) Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislaţiei României cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei şi cele privind aprobarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţă se supun de drept dezbaterii şi adoptării Camerei Deputaţilor în procedură de urgenţă.

(4) Procedura de urgenţă se aplică şi în cazul în care Camera Deputaţilor a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere din proiectul de lege care intră în competenţa sa decizională, neînsuşită de Senat şi retrimisă pentru o nouă dezbatere, precum şi în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine Camerei Deputaţilor. Decizia Camerei Deputaţilor este definitivă.

Art. 109. – (1) Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenţă. În acelaşi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond.

(2) Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în cel mult 3 zile de la sesizare.

Art. 110. – Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.

Art. 111. – La discutarea fiecărui articol la care s-au făcut amendamente se aplică prevederile art. 100. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente.

Art. 112. – (1) Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedură de urgenţă nu poate depăşi durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea preşedintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond.

(2) În situaţia în care timpul prevăzut la alin. (1) s-a epuizat dezbaterea se încheie şi preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol amendat, după care se va proceda la votarea finală a proiectului de lege sau a propunerii legislative.

SECŢIUNEA a 5-a

Procedura de vot

Art. 113. – Legile, hotărârile şi moţiunile simple se adoptă de Camera Deputaţilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaţilor pot fi legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

Art. 114. – Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmează să fie aprobată se consideră adoptată dacă, la solicitarea preşedintelui Camerei, nu există obiecţie.

Art. 115. – (1) Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.

(2) Votul deschis se exprimă prin ridicarea mâinii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice.

(3) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare are următoarele semnificaţii: pentru, contra sau abţinere.

(4) Votul secret se exprimă prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.

(5) Camera hotărăşte, la propunerea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afară de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumită procedură de vot.

Art. 116. – (1) Votul prin apel nominal se desfăşoară astfel: preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor: „pentru” şi „contra”; unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat răspunde: „pentru” sau „contra”.

(2) După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns.

Art. 117. – (1) Votul prin bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor se aşază o urnă albă şi una neagră. Deputaţii vin pe rând la urne, după ce primesc de la secretari câte două bile, una albă şi una neagră, pe care le introduc în cele două urne. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot „pentru”, iar bila neagră introdusă în urna albă şi bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot „contra”.

(2) Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenţa membrilor Biroului permanent.

Art. 118. – (1) Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă „Vot pentru”, „Vot împotrivă” sau „Abţinere”. Rezultatul votului electronic se afişează prin dispoziţia preşedintelui Camerei. În cazul în care preşedintele Camerei, asistat de cei 2 secretari, constată existenţa unor defecţiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu altă procedură de vot.

(2) Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 203 alin. (1) lit. e).

Art. 119. – (1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.

(2) Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu excepţia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o altă procedură de vot.

(3) Deputatul votează „pentru”, lăsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el votează „contra”, ştergând numele şi prenumele persoanei propuse.

(4) Buletinele de vot se introduc în urne.

(5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartă ştampila de control şi cele pe care numărul candidaţilor ale căror nume nu au fost şterse depăşeşte numărul funcţiilor pentru care se face alegerea.

Art. 120. – (1) Legile constituţionale se adoptă cu votul unei majorităţi de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor.

(2) Legile organice şi hotărârile privind Regulamentul Camerei se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor.

(3) Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(4) În cazurile în care Constituţia României sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puţin două treimi şi preşedintele constată în prealabil imposibilitatea întrunirii majorităţii prevăzute, amână votul, stabilind ziua şi ora desfăşurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăşi 30 de zile.

(5) În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaţilor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(6) Înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Deputaţii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.

(7) Dacă în sala de şedinţe nu se află majoritatea deputaţilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal.

Art. 121. – (1) În caz de paritate de voturi votul se repetă.

(2) Preşedintele Camerei îşi exprimă votul după cel al deputaţilor prezenţi.

Art. 122. – În cursul votării nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvântul.

Art. 123. – Proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Camera Deputaţilor în calitate de Cameră decizională nu pot fi readuse în discuţia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni.

Art. 124. – (1) Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia.

(2) Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.

(3) Legea adoptată de Camera Deputaţilor cu privire la care Senatul s-a pronunţat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.

(4) Data la care legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor se aduce la cunoştinţă în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.

(5) După împlinirea termenelor prevăzute la alin. (3) legea se trimite, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.

Art. 125. – (1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constituţia României, Camera Deputaţilor reexaminează prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

(2) Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 93-105. Cu prilejul reexaminării Camera Deputaţilor va efectua corelările tehnico-legislative necesare.

(3) În cazul sesizării neconstituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale depuse la Parlament pentru ratificare, potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, procedura parlamentară se întrerupe şi se reia după publicarea deciziei Curţii Constituţionale.

(4) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, Camera Deputaţilor nu poate ratifica tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional.

(5) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, dispoziţiile declarate neconstituţionale din legi, din regulamente şi din ordonanţele aprobate prin lege îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, termen pe durata căruia aceste dispoziţii sunt suspendate de drept. În vederea punerii de acord a acestor prevederi cu dispoziţiile Constituţiei României, Camera va reexamina textele declarate neconstituţionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

(6) Reexaminarea textelor declarate neconstituţionale se face mai întâi de prima Cameră sesizată.

Art. 126. – (1) Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată.

(2) Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare.

(3) Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative.

Art. 127. – (1) În cazul în care Camera Deputaţilor adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de Senat, preşedintele Camerei Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere.

(2) Procedura de mediere va fi iniţiată şi în situaţia în care Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o altă redactare sau cu unele texte diferite faţă de proiectul votat de Camera Deputaţilor.

(3) Această activitate se va desfăşura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 59-69 şi 74-77.

(4) Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmându-se procedura prevăzută la art. 80-103.

Art. 128. – (1) Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră.

(2) Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluţiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate iniţial de Cameră. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aprobă cu majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legii în forma finală. Rapoartele comisiilor de mediere se aprobă în şedinţele consacrate votului final asupra proiectelor de lege.

(3) Dacă deputaţii şi senatorii îşi însuşesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 124 alin. (3).

Art. 129. – În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenţă sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplică prevederile art. 77.

SECŢIUNEA a 6-a

Desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor

Art. 130. – Şedinţele Camerei Deputaţilor sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, ca anumite şedinţe să fie secrete.

Art. 131. – (1) La şedinţele publice ale Camerei Deputaţilor pot asista diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditării sau a invitaţiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetăţenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.

(2) Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora au acces la lucrările Camerei. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie.

(3) Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sală de către forţa publică pusă la dispoziţia preşedintelui.

(4) La cererea unui deputat sau din proprie iniţiativă, după consultarea Camerei, preşedintele atrage atenţia mijloacelor de informare în masă asupra informaţiilor vădit inexacte (inclusiv omisiuni, deformări etc.) privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere instituţiei parlamentare.

(5) Direcţia pentru presă şi imaginea Camerei Deputaţilor va prezenta zilnic o revistă a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare şi preşedinţilor comisiilor permanente.

Art. 132. – (1) Deputaţii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Camerei şi să se înscrie pe lista de prezenţă, ţinută de unul dintre secretari.

(2) Deputatul care nu poate lua parte la şedinţă din motive independente de voinţa sa va trebui să anunţe din timp Biroul permanent, menţionând cauzele care îl împiedică să participe.

(3) Deputatului care nu îşi poate motiva absenţa i se reţine din indemnizaţia lunară, pentru fiecare zi de absenţă, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizaţia lunară, la care se adaugă diurna de deplasare.

Art. 133. – (1) Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în plen, în comisii şi în grupurile parlamentare, pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din săptămână, potrivit programului stabilit de Comitetul ordinii de zi. De regulă, a 5-a zi din săptămână este rezervată activităţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi.

(2) Cu aprobarea Comitetului ordinii de zi se vor putea ţine şedinţe şi după un alt program de lucru.

Art. 134. – (1) Şedinţa Camerei Deputaţilor este deschisă de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte.

(2) Preşedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari.

Art. 135. – (1) Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple în prezenţa majorităţii deputaţilor.

(2) În cadrul procedurii legislative prevederile alin. (1) se aplică numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative.

(3) Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar.

(4) În cazul în care cvorumul nu este întrunit, şedinţa se suspendă, iar preşedintele va arăta când se reiau lucrările. Reluarea lucrărilor se face şi prin derogare de la ordinea de zi aprobată, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.

(5) Preşedintele Camerei Deputaţilor poate dispune ca toţi deputaţii aflaţi în sediul Camerei să se prezinte la dezbatere sau la vot, sub sancţiunea considerării lor ca absenţi, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Art. 136. – Preşedintele Camerei sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului.

Art. 137. – (1) Secretarii întocmesc liste cu deputaţii care se înscriu la cuvânt.

(2) Deputaţii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, cu încuviinţarea preşedintelui Camerei.

(3) Miniştrilor prezenţi în Cameră li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterilor şi ori de câte ori solicită acest lucru.

Art. 138. – Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul în Cameră vorbesc de la tribuna acesteia.

Art. 139. – (1) La propunerea preşedintelui Camera are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt în funcţie de obiectul dezbaterilor.

(2) Deputaţii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.

Art. 140. – (1) Preşedintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.

Art. 141. – (1) Preşedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei.

(2) Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 142. – (1) Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cât şi din sala de şedinţe.

(2) Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribună şi persoanele aflate în sală.

Art. 143. – Preşedintele Camerei cheamă la ordine pe deputaţii care tulbură dezbaterile sau creează agitaţie. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persistă şi poate dispune eliminarea din sală a persoanelor care împiedică în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor.

Art. 144. – (1) Dezbaterile din şedinţele Camerei se înregistrează pe bandă magnetică şi se stenografiază.

(2) Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete.

(3) Deputaţii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetică, în cel mult 3 zile de la data şedinţei.

(4) Până la apariţia Monitorului Oficial al României deputaţii au dreptul de a obţine o copie de pe aceasta.

SECŢIUNEA a 7-a

Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului

Art. 145. – Camera Deputaţilor are dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului.

Art. 146. – (1) Dezbaterea cererii se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentă, ca urmare a unei anchete desfăşurate în condiţiile art. 70, fie de o comisie specială de anchetă constituită în acest scop. Dacă ministrul are şi calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei.

(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

(3) Cererea se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor.

Art. 147. – În cazul în care Camera Deputaţilor decide să ceară urmărirea penală, preşedintele Camerei va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înştiinţa pe Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.

Art. 148. – Dispoziţiile art. 115-144 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul III

Moţiuni, întrebări, interpelări, informarea deputaţilor, petiţii şi diverse intervenţii

1. Moţiuni

Art. 149. – (1) Moţiunea simplă exprimă poziţia Camerei Deputaţilor într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă care a făcut obiectul unei interpelări.

(2) Moţiunea simplă poate fi iniţiată de cel puţin 50 de deputaţi.

(3) Preşedintele Camerei nu va lua în considerare moţiunile simple care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. (1) şi (2) şi nici pe cele care vizează finalităţi specifice moţiunii de cenzură.

(4) Iniţierea moţiunilor de cenzură are loc în condiţiile prevăzute la art. 78 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Art. 150. – (1) Până la încheierea dezbaterii unei moţiuni simple un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moţiuni simple în aceeaşi problemă.

(2) Moţiunile simple trebuie să fie motivate şi se depun la preşedintele Camerei în cursul şedinţelor publice.

(3) După primirea moţiunii simple preşedintele Camerei o comunică de îndată Guvernului şi o aduce la cunoştinţă Camerei, după care dispune afişarea ei la sediul Camerei Deputaţilor.

Art. 151. – (1) Preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii moţiunii simple, care nu poate depăşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înştiinţând Guvernul în acest sens.

(2) Moţiunile simple privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politică externă şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 152. – Dezbaterea moţiunii simple se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 130-144 şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 153. – După începerea discutării moţiunii simple deputaţii nu îşi pot retrage adeziunea la moţiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a moţiunii de către preşedintele Camerei.

Art. 154. – La moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.

2. Întrebări

a) Dispoziţii comune

Art. 155. – (1) Fiecare deputat poate adresa întrebări Guvernului, miniştrilor sau altor conducători ai organelor administraţiei publice.

(2) Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.

Art. 156. – (1) Preşedintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care:

a) privesc probleme de interes personal sau particular;

b) urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice;

c) se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată;

d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice.

(2) La întrebările orale şi la întrebările scrise membrii Guvernului nu răspund dacă cel care a adresat întrebarea nu se află în sala de şedinţe.

(3) În cazuri temeinic justificate, dacă cel care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de şedinţe în ziua în care se prezintă răspunsul, el poate cere amânarea răspunsului o singură dată. Cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei şi se comunică ministrului pentru relaţia cu Parlamentul. În cazul în care deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în sală, după constatare acest fapt se anunţă în plen de către preşedintele de şedinţă, iar ministrul vizat prezintă răspunsul la întrebarea adresată.

(4) Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare.

b) Întrebări orale

Art. 157. – (1) Din două în două săptămâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputaţii pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.

(2) Obiectul întrebărilor orale se notifică în scris şi se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor cel mai târziu până la ora 14,00 a zilei de miercuri din săptămâna premergătoare celei în care urmează să fie pusă întrebarea. Secretarul Camerei Deputaţilor îl informează pe ministrul pentru relaţia cu Parlamentul asupra întrebărilor orale la care membrii Guvernului urmează să răspundă în cursul şedinţei consacrate acestora.

Art. 158. – (1) Întrebarea orală este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute. Autorul întrebării, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi cu comentarii, fără a depăşi două minute. Ministrul poate exercita dreptul la replică în acelaşi interval de timp. Nici o altă intervenţie pe marginea întrebării respective nu mai poate avea loc.

(2) Membrul Guvernului poate amâna răspunsul la întrebarea orală pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.

(3) În situaţia în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în şedinţa din săptămâna următoare, consacrată întrebărilor orale. Preşedintele Camerei Deputaţilor îl informează pe primul-ministru asupra răspunsurilor amânate.

c) Întrebări scrise

Art. 159. – (1) Fiecare deputat are dreptul să adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducători ai organelor administraţiei publice întrebări scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor.

(2) Deputaţii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputaţilor.

(3) Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului şi celorlalte autorităţi publice de către secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor.

Art. 160. – (1) Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile.

(2) Întrebările la care se solicită un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputaţilor se înscriu pe ordinea de zi a şedinţei în succesiunea primirii răspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora.

(3) Răspunsurile la întrebările prevăzute la alin. (2) se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat întrebărilor orale. Un răspuns nu poate depăşi 5 minute. Dacă răspunsul la o întrebare dă naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replică este de cel mult 3 minute.

Art. 161. – Dacă timpul afectat răspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a şedinţei din lunea următoare.

Art. 162. – Nici un deputat nu poate adresa mai mult de două întrebări în aceeaşi şedinţă.

3. Interpelări

Art. 163. – (1) Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.

(2) Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi, prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe. Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.

(3) Ele se citesc în şedinţa publică din ziua de luni, consacrată întrebărilor, între orele 19,30-20,00, după care se prezintă preşedintelui Camerei spre a fi transmise primuluiministru.

Art. 164. – (1) Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează la sediul Camerei.

(2) Dezvoltarea interpelărilor are loc în şedinţa din ziua de luni, alternativ cu şedinţele consacrate întrebărilor. În ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăşi 3 minute.

(3) În şedinţa consacrată dezbaterii interpelărilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare.

Art. 165. – În şedinţa consacrată dezvoltării interpelării se dă cuvântul interpelatorului şi apoi reprezentantului primului-ministru.

Art. 166. – Camera Deputaţilor poate adopta o moţiune simplă prin care să îşi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.

4. Interpelări pentru primul-ministru

Art. 167. – (1) Din două în două săptămâni, în ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, între orele 18,00-18,30, deputaţii îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelările trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe.

(2) Interpelările ce urmează să fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor până în ziua de miercuri, ora 14,00, din săptămâna care precedă răspunsurile primului-ministru.

Art. 168. – Interpelările vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult două minute. Primul-ministru răspunde la interpelare în cel mult 3 minute. Autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare şi cu comentarii, fără a depăşi două minute. Primul-ministru are la dispoziţie două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectivă nu mai poate avea loc nici o altă intervenţie.

Art. 169. – În situaţii justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânată cel mult o săptămână.

5. Informarea Camerei Deputaţilor şi a deputaţilor

Art. 170. – Camera Deputaţilor şi deputaţii au dreptul să obţină informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii lor din partea organelor administraţiei publice.

Art. 171. – (1) Camera Deputaţilor şi comisiile sale pot cere Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice informaţii şi documente în cadrul controlului parlamentar al activităţii acestora.

(2) În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaţilor despre aceasta, iar Camera decide în şedinţă secretă.

(3) Documentele se restituie după consultare.

Art. 172. – Deputatul poate solicita de la organele administraţiei publice centrale, printr-o cerere adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor sau preşedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informaţii sau documente, în copie certificată, utile pentru desfăşurarea activităţii sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat de importanţă deosebită. Refuzul se aduce la cunoştinţă Camerei Deputaţilor care va decide în şedinţă secretă.

6. Petiţii

Art. 173. – (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Camerei Deputaţilor.

(2) Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.

Art. 174. – Petiţiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii.

Art. 175. – (1) Petiţiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi altor comisii permanente, spre dezbatere şi soluţionare.

(2) Oricare membru al Camerei poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest sens preşedintelui comisiei sesizate.

Art. 176. – (1) Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă va trimite petiţia unei autorităţi publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, dacă o va prezenta Camerei.

(2) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată.

Art. 177. – (1) Trimestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii prezintă Biroului permanent şi, la începutul fiecărei sesiuni, Camerei un raport asupra petiţiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora.

(2) În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare.

(3) Autorităţile publice care au primit petiţii spre soluţionare sunt obligate să transmită comisiei soluţiile adoptate, în termen de cel mult o lună de la primirea petiţiei.

7. Diverse intervenţii

Art. 178. – (1) În fiecare zi de marţi primele 50 de minute ale şedinţei vor fi rezervate pentru diverse intervenţii ale deputaţilor.

(2) Împărţirea celor 50 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majorităţii, opoziţiei şi pe deputaţi care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizează, preşedintele de şedinţă este abilitat să acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeaşi regulă.

(3) Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă, din săptămână în săptămână, şi se va face pe grupuri parlamentare.

(4) Durata intervenţiei nu poate depăşi 3 minute.

Art. 179. – (1) Înscrierile pentru diverse intervenţii asupra unor probleme de actualitate se fac în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor, cu excepţia cazurilor neprevăzute.

(2) Înscrierile pentru diverse intervenţii consacrate unor aniversări, comemorări etc. se vor face cu o săptămână înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat în acest scop.

Art. 180. – În cazul în care tematica şi conţinutul intervenţiei vizează activitatea şi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului pentru relaţia cu Parlamentul.

Capitolul IV

Statutul deputatului

SECŢIUNEA 1

Imunitate parlamentară

Art. 181. – Deputaţii se bucură de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validării.

Art. 182. – Potrivit art. 72 din Constituţia României, deputaţii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Art. 183. – (1) În temeiul art. 72 din Constituţia României, deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei Deputaţilor, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(2) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie se adresează preşedintelui Camerei Deputaţilor de către ministrul justiţiei. Săvârşirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale determină introducerea unei noi cereri de reţinere, arestare sau percheziţie.

(3) Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi spre examinare, care va stabili prin raportul său dacă există sau nu există motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 5 zile de la sesizare, prin votul majorităţii membrilor acesteia. Votul este secret.

(4) Ministrul justiţiei va înainta Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi toate documentele pe care aceasta le solicită; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaţilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.

(5) Cererea prevăzută la alin. (2), împreună cu raportul comisiei, se înaintează grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauză. Grupul îşi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 5 zile de la data sesizării grupului.

(6) În cazul deputaţilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar, aceştia pot să depună la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.

(7) Raportul comisiei împreună cu raportul grupului parlamentar se înaintează Biroului permanent şi se supun dezbaterii şi aprobării Camerei Deputaţilor.

(8) Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra măsurii în cel mult 20 de zile de la sesizare, cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 184. – (1) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei Deputaţilor asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(2) Dispoziţia de revocare a reţinerii se execută de îndată prin ministrul justiţiei.

Art. 185. – Toate cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

SECŢIUNEA a 2-a

Incompatibilităţi

Art. 186. – Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului, precum şi cu alte funcţii stabilite prin lege.

Art. 187. – Calitatea de deputat este incompatibilă cu funcţia de Preşedinte al României şi cu cea de senator.

Art. 188. – Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.

Art. 189. – Se interzice utilizarea numelui însoţit de calitatea de deputat în orice acţiune publicitară privitoare la o activitate care aduce profit.

Art. 190. – (1) Deputatul care se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 186-188 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate.

(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) deputatul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de deputat. Demisia se aduce la cunoştinţă Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 191. – Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale dacă, până la data validării mandatului, partidul politic, alianţa politică sau alianţa electorală pentru care a candidat confirmă în scris că aparţine acesteia. Asupra legalităţii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaţilor un raport.

Art. 192. – În cursul termenului prevăzut la art. 190, deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua să o desfăşoare în viitor, care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege.

Art. 193. – Schimbările intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunoştinţă Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora.

Art. 194. – (1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi.

(2) Dacă deputatul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.

SECŢIUNEA a 3-a

Exercitarea mandatului de deputat

Art. 195. – Deputaţii, reprezentanţi ai poporului, îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleşi.

Art. 196. – Deputaţii intră în exerciţiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaţilor, sub condiţia validării.

Art. 197. – (1) După validarea mandatelor, deputaţilor li se eliberează legitimaţia de membru al Camerei Deputaţilor, semnată de preşedintele acesteia.

(2) Deputaţii primesc un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.

(3) Modelul însemnului se stabileşte de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suportă din bugetul Camerei Deputaţilor.

Art. 198. – Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Art. 199. – Deputaţii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui Camerei. Acesta, în şedinţă publică, îl întreabă pe deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în Cameră pentru a răspunde, cu toate că a fost înştiinţat, preşedintele declară locul vacant.

Art. 200. – Deputaţii care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizaţia şi diurna de deplasare de la autorităţile la care îşi desfăşoară activitatea.

Art. 201. – Reţinerile din indemnizaţia lunară a deputatului în temeiul art. 48, art. 132 şi art. 208 se aprobă de Biroul permanent pe baza examinării lunare a situaţiei prezenţei deputaţilor la lucrările Camerei.

SECŢIUNEA a 4-a

Absenţe şi concedii

Art. 202. – (1) Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu.

(2) Deputaţii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfăşurarea altor acţiuni parlamentare, situaţie în care nu sunt consideraţi absenţi.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi deputaţilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenţa acestora a fost determinată de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc.

(4) Prezenţa deputaţilor, membri ai Guvernului, la lucrările în plen ale Camerei Deputaţilor este obligatorie la deschiderea şi încheierea sesiunilor, la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative din sfera lor de competenţă, la desfăşurarea orei ministeriale consacrate întrebărilor şi răspunsurilor la întrebări, la dezbaterea interpelărilor privind politica ministerului de care răspund, la prezentarea rapoartelor şi declaraţiilor politice ale primului-ministru.

SECŢIUNEA a 5-a

Sancţiuni

Art. 203. – (1) Abaterile de la regulament atrag următoarele sancţiuni:

a) avertismentul;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvântului;

d) eliminarea din sala de şedinţe;

e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile;

f) excluderea temporară.

(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi d) se aplică de către preşedintele Camerei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), de către Cameră, la propunerea preşedintelui.

(3) Pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.

Art. 204. – La prima abatere de la regulament preşedintele Camerei îl avertizează pe deputatul în culpă şi îl invită să respecte regulamentul.

Art. 205. – (1) Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua să se abată de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima dată, încalcă în mod grav dispoziţiile regulamentului vor fi chemaţi la ordine.

(2) Chemarea la ordine se înscrie în stenograma şedinţei.

Art. 206. – (1) Înainte de a chema la ordine un deputat preşedintele Camerei îl invită să îşi retragă sau să explice cuvântul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii.

(2) Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă sau regretată ori dacă explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte ca satisfăcătoare, sancţiunea nu se mai aplică.

Art. 207. – În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continuă să se abată de la regulament, preşedintele Camerei îi va retrage cuvântul, iar dacă persistă, îl va elimina din sală.

Art. 208. – (1) În cazul unor abateri grave, săvârşite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave Camera poate aplica sancţiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea preşedintelui, excluderea temporară a deputatului în culpă.

(2) Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în cel mult 4 zile.

Art. 209. – (1) Excluderea temporară poate varia de la o şedinţă până la maximum 30 de şedinţe din aceeaşi sesiune.

(2) Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecinţe:

a) suspendarea indemnizaţiei lunare pe timpul excluderii;

b) suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu excepţia imunităţii;

c) interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale comisiilor;

d) interzicerea accesului în localul Camerei Deputaţilor.

Art. 210. – Excluderea se execută de către chestor şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice puse la dispoziţia preşedintelui Camerei.

Art. 211. – (1) Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Camerei şi pot aplica sancţiunile prevăzute la art. 203 alin. (1) lit. a), b) şi c).

(2) În cazul în care un deputat săvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţă preşedintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputaţilor în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de regulament

Capitolul V

Serviciile Camerei Deputaţilor

Art. 212. – (1) Personalul din serviciile Camerei Deputaţilor este condus de secretarul general al Camerei Deputaţilor.

(2) Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către Camera Deputaţilor, la propunerea preşedintelui acesteia.

(3) Secretarul general este ordonator principal de credite.

(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale secretarul general emite ordine.

Art. 213. – (1) Camera Deputaţilor aprobă bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.

(2) Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.

Capitolul VI

Dispoziţii finale

Art. 214. – Proiectele de legi şi propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi a Senatului al căror mandat a expirat îşi continuă procedura în Camera Deputaţilor nou-aleasă.

Art. 215. – Prevederile privind medierea, respectiv art. 74-77 şi art. 127-129, se aplică numai în cazul legilor constituţionale.

Art. 216. – Camera Deputaţilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 80-144.

Art. 217. – Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor, prevăzută la art. 80-144, cu votul majorităţii deputaţilor.

NOTĂ

Proiectele de legi şi propunerile legislative înregistrate până la data intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României se dezbat şi se adoptă potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor anterioare intrării în vigoare a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 23 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 12 noiembrie 2003.

Si acelasi lucru in format pdf (Camera deputatilor).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *